Fără a fi pe atunci un oraș aglomerat, Craiova era animată. De o animație dozată însă, astfel încât să te simți a fi în comunitate și totodată fără să fii apăsat de înghesuială. Înghesuială era numai în stațiile și înăuntrul autobuzelor – autobuze cu taxatoare, strâmte, neîncăpătoare și sufocante. Îmi amintesc de liniile 1 (Gară-Parc), 13 (Gară – Calea București) și 15 (Gară – Calea Severinului) – și mai erau câteva linii (duceau pe Caracal, pe Bucovăț…), dar nu mi le amintesc bine pe acestea fiindcă nu aveam drum pe acele trasee.
Am aflat că pe la sfârșitul anilor `50 și începutul anilor `60 încă mai staționau în fața gării trăsuri, eu însă nu-mi amintesc să le fi văzut. La începutul anilor `60 erau puține autoturisme personale în Craiova, ba nici taxiurile nu erau prea multe. La acea vreme era mare lucru să ai motocicletă cu ataș sau motoretă, dar automobil! Prin Craiova erau văzute Pobeda, Volga, Moskvitch, Skoda, nu peste mult timp Dacia 1100 și, curând, Dacia 1300…
Locurile pentru divertismentul craiovenilor, dar și cele pentru spirit, erau destul de multe, de variate și de frecventate. Restaurante, grădini de vară, cafenele, cofetării, patiserii (îmi amintesc de patiseria Spicul de pe Cuza, peste drum de teatrul de azi), ștranduri (Lunca, Hanul Doctorului, Laguna Albastră – nu știu dacă acesta din urmă purta același nume și atunci) și, desigur, parcuri (în special Parcul Poporului și English Park). Cinematografele erau în topul preferințelor, începând cu Central și Patria. Altele erau, cum am mai spus, Tineretului (ce funcționa în casa Pleșia din fața Prefecturii și care a fost demolată, laolaltă cu cea de lângă ea, la începutul anilor `70), 23 August și grădina sa de vară (pe locul Mercurului, aripa veche), 30 Decembrie (pe Kogălniceanu), grădina de vară a cinematografului Patria (pe Unirii) și 8 Mai (pe strada Drumul Jiului, azi Râului). Teatrul și Filarmonica de asemenea nu erau ocolite, dar acestea aveau un public mai deosebit.
„Orașul mic te fură-ncet, cu ale lui tăcute strade” spunea Macedonski, și poate că la Craiova copilăriei sale i-a fost gândul când a scris rondelul, poate că în Craiova timpului său se adeverea că „în umbra parcului discret nu se strecoară mascarade”… Nu se strecurau mascarade – în sens lărgit al cuvântului – nici în Craiova anilor `60 ai aceluiași secol. Centrul, deși mai populat acum decât în vremea poetului, rămăsese la fel de „ intim și cochet”, iar străzile, cu excepția celor din inima orașului, erau la fel de tăcute. Pentru că o caracteristică a acestui oraș a fost și încă este, după mine, nota sa de intimitate, de familiar, dându-ți sentimentul că în oricare punct al său te-ai afla, tot acasă ești.
mai mult la /www.facebook.com/olteniamea/
Text: Simona Lazar
Foto: bufetul ..Dorna” de pe strada A. I. Cuza
