Decizia a fost luată după mai multe discuții cu oamenii din partid. Membri simpli. Eu sunt candidatul membrilor, nu al liderilor, nu al grupurilor, nu al unora care s-au trezit că sunt șocați de rezultatul unui eșec anunțat inclusiv de către mine de ani de zile.
Nu toți am fost orbi, nu toți ne-am îmbătat cu apă rece. Ba chiar unii dintre noi am venit cu soluții de fiecare dată și am fost ignorați.
Acum cu siguranță nu mă mai pot ignora, pentru că nu doar cei care și-au anunțat public susținerea pentru candidatura mea sunt în spatele proiectului meu, ci există mii de membri simpli, o majoritate tăcută sătulă de aceste jocuri de culise care au fost constante timp de ani de zile și care sunt vinovate pentru unde suntem acum.
Candidatura mea nu este doar despre USR. Este despre ceea ce cred eu că este speranța pentru România. Pe cine să aleagă oamenii care vor o alternativă la PNL și PSD? Pe AUR? Nu cred. Așadar, USR trebuie să ajungă din nou partidul oamenilor, partidul membrilor. Partidul românilor care își doresc o alternativă sinceră la vechile partide, dar și la extremism.
USR este un partid care a fost partidul oamenilor din stradă, iar asta înseamnă că poate redeveni acel partid, dar doar dacă el va fi reprezentat de oameni care inspiră încredere și empatie. Asta înseamnă ceea ce spuneam eu „trebuie să se întoarcă cu fața spre electorat”.
USR-ul este partidul care trebuie să coalizeze toate energiile astea faine din zona civică, din zona atreprenorială, energii ale oamenilor care spun „eu nu vreau bă să plec din țară din cauza lu’ Ciucă sau Ciolacu, da’ nici nu pot să văd cum USR și Partidul REPER și Nicu Ștefănuță și Vlad Gheorghe și Mihai Polițeanu, Vlad Teohari își dau smetii în bot”. Cu acești oameni trebuie discutat, vorbit, dialogat, convins, învățat de la ei.
Electoratul, societatea, România s-a săturat de politica mică, făcută de oameni mici cu orgolii mari. Am ajuns dintr-un partid ce se dorea „catch-all”, într-un partid „catch-none”. Dintr-un partid care se voia al maselor, într-un partid al unei mese în jurul cărora unul ca Ghinea sau Barna ne aburesc cu „o să revenim pe cai mari la Parlamentare, o să vedeți voi!” (parafrazare din declarația lui Dan Barna de ieri – știu, chiar e șocantă când ne gândim la context).
Acești oameni nu mai au ce căuta în fruntea partidului. Acest mod discreționar nu mai are ce căuta în fibra partidului. Iar aceste lucuri se vor schimba.
Nu voi candida și la președinția României, în cazul în care voi fi președintele USR. Pentru acea candidatură trebuie dezbateri interne serioase.
Știu că voi fi terfelit în toate felurile, întors pe toate fețele și împroșcat cu rahat pe la colțuri (căci prin față, toți sunt domni). Însă mi-am asumat asta și am curajul să candidez pentru că pot sta drept în fața oricărui român în primul rând și în fața oricărui membru usr sau susținător usr și să spun ce am făcut și ce nu am făcut. Am curajul să-mi asum asta pentru că nu este în joc doar soarta USR-ului, ci este soarta alternativei politice la PNL-PSD și astfel este în joc soarta politică a României.
Unii vor spune că ceea ce-mi asum acum este o pălărie prea mare de dus. Așa mi s-a spus de către mulți și când am început acțiunea de ajutorare a Ucrainei, iar faptele mele ale căror riscuri comportau chiar moartea mea, susținute de peste 10.000 de români, au ajuns să fie recunoscute la nivel internațional, de către Președintele Zelensky și de către lideri NATO.
Așa că nu, nu este o pălărie prea mare. Cu curaj, cu empatie, cu încredere și cu ajutorul vostru USR-ul poate redeveni un partid în care să avem încredere!
Dacă ați ajuns până aici cu cititul, dacă mă susțineți, vă rog menționați asta în comentarii, printr-un like și mai ales: distribuiți postarea asta pentru a ajunge anunțul candidaturii mele la cât toți membri USR.
