Blocul N.D. Popescu este realizat in stil neoromânesc în anii ’20 de către arhitectul State Baloşin. Primăria va scoate la licitație, în 1925, o bucată de teren, în suprafață de 159 m.p, rămasă după trasarea noii străzi, din proprietatea Angelei Vasilescu, terenul fiind prezentat ca favorabil pentru „construirea unei clădiri cu 3 fațade”. Proprietar al locului licitat devine Nicolae Popescu, expropriat și el de un teren viran situat între străzile Edgar Quinet și I.C. Brătianu (astăzi Olteț), care va construi pe acest loc un bloc de apartamente dispuse pe trei etaje, deasupra unui parter prevăzut cu spații comerciale.
Clădirea contrasta cu clădirile din jur, reprezentând imaginea unei epoci noi, alături de un alt bloc de locuințe, construit cam în aceeași perioadă și chiar pe aceeași stradă și cunoscut sub numele de „Casa Alba”.
În spațiul comercial de la parterul blocului dintre străzile Lipscani și Edgar Quinet se va instala un magazin de fierărie cu firma „Nicolae Popescu & Comp.”, aparținând lui Nicolae D. Popescu, Gheorghe I. Morega și Ion G. Popescu, primii doi având câte un procent de 35% din beneficiu sau din eventualele pierderi, iar ultimul, 30%.
Cei trei comercianți se constituiseră în 1926 într-o societate în nume colectiv pentru exercitarea comerțului de fierărie si a oricăror alte articole legate de acest comerț. Nicolae D. Popescu moare la 24 decembrie 1926, în vârstă de 58 ani, în urma unui infarct făcut, se spune, la aflarea costurilor crescute ale clădirii, firma continuânu-și activatea sub numele de „Nicolae D. Popescu, Succesori” sub conducerea lui Gheorghe I. Morega și Ion G. Popescu, primul fiind și ginere al răposatului.
Instaurarea regimului comunist și interzicerea comerțului privat va pune capăt unei istorii de două decenii a magazinului de fierărie „Nicolae D. Popescu
